Durerea


Durerea este soarta celor vii…..este flacăra care ne luminează viaţa ! Durerea este gloria celor mari. Din toată creaţia, numai omul poate să se bucure de această glorie a durerii. Limita fiecărei dureri este o durere şi mai mare………durerea este firul cu care se ţese stofa bucuriei. Durerea care înăbuşă altă durere e ca un leac…..durerea este ceea ce simţim mai al nostru şi mai străin de noi, iar marile dureri sunt……mute ….iar durerea este agonia unei clipe! Durerea este spargerea învelişului care întunecă înţelegerea, durerea este focul purificator prin care orice suflet este îndreptat de la pământ la cer. Ar trebui să ne mândrim cu durerea, pentru ca orice durere ne aminteşte de rangul nostru înalt. Există dureri care nu permit plânsul……durerea este calea regală a Fiinţei! Dacă ar trebui să aleg între nimic şi durere, aş alege durerea…..pentru ca toate sunt mărginite, durerea nu… Durerea este strigătul lăuntric al fiinţei noastre……ne temem de moarte mai mult ca de durere……nu trebuie sa facem din durerea altora….bucuria noastra, trebuie sa invatam nu sa plangem ci sa radem de durere ! Nu trebuie sa uitam niciun moment ca……durerea este cheia care deschide porţile puterii……sa invatam deci sa controlam si sa gestionam puterea! Durerea este singurul nostru adevăr. Durerea este temporară, renunţarea durează o veşnicie……….numai durerea ne arată ce înseamnă o viaţă fără durere…….iar lacrimile sunt limbajul mut al durerii.Sa nu ne fie rusine deci sa ne lasam sufletul sa planga…

Mda,,,viata,,,


Viata este asa cum o visezi… intotdeuna voi inventa viata. Pierzi in viata ani si la moarte cersesti o clipa. Viata nu inseamna a trai ci a sti pentru ce traiesti… In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai. Dupa o anumita varsta, toti oamenii au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata, ca au trait o viata idioata, absurda – o viata care nu putea fi a lor, care nu putea fi decat viata altuia. Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intr-un adevar viata noastra, ea ar fi putut fi atat de idioata… Viata este un proces de devenire, o combinatie de stari prin care trebuie sa trecem. Oamenii esueaza cand doresc sa aleaga o stare si sa ramana in ea. Asta este un fel de moarte.Si totusi niciodata nu stim daca am trait sau am fost doar simplii….pasageri….

Alegerea iti apartine,,,,,


Sunt doua feluri de a-ti trai viata… Unul – de a crede ca nu exista miracole. Altul – de a crede ca totul este un miracol. Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic. Viata este un proces de devenire, o combinatie de stari prin care trebuie sa trecem. Oamenii esueaza cand doresc sa aleaga o stare si sa ramana in ea. Asta este un fel de moarte. Nu accepta viata asa cum ti-o propun oamenii. Nu inceta de a te convinge ca viata ar putea fi mai frumoasa; a ta si a celorlalti; nu alta viata, viitoare, care ne-ar consola de aceasta si ne-ar ajuta sa-i acceptam mizeria. Nu accepta. Din ziua in care vei incepe sa intelegi ca nu Dumnezeu, ci oamenii sunt raspunzatori de aproape toate nenorocirile vietii, nu te vei mai resemna. Tu te afli acum la o răscruce. Ai ocazia să iei cea mai importantă decizie pe care o vei face vreodată. Uită-ţi trecutul. Cine eşti tu, acum? Cine a decis ca tu să fii cel de acum? Nu te gândi la cel care ai fost. Cine eşti acum? Ai decis cine vrei să devii? Ia această decizie în mod conştient. Ia-o cu grijă. Ia-o cu forţa. Viaţa îţi va plăti orice preţ îi vei cere. Trebuie să ştii să ceri inteligent. Ceea ce credem noi că este adevărat, ceea ce credem noi că este posibil devine adevărat şi posibil!

Nu e bine sa iti bati joc,,,


Poţi să îţi baţi joc de multe, dar fii convins că în momentul când îţi baţi joc de sufletul unui om, tot universul va conspira împotriva ta. Numai după ce ai suferit pentru toate lucrurile ai dreptul să-ţi baţi joc de ele. Cum o să calci în picioare ce n-a fost chin?Este atât de uşor să-ţi baţi joc de un om îndrăgostit, încât o asemenea faptă este cea mai josnică ticăloşie. Nu poţi să baţi la uşa oportunităţii şi să nu fii pregătit.Viata nu este nici simpla nici complicata, nici limpede nici mohorata, nici contradictorie nici coerenta. Este – si atata tot. Numai limbajul o ordoneaza sau o complica, o lumineaza sau o intuneca, o diversifica sau o unifica. Viata este doar sansa de a creste un suflet. Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata! Viata este o tragedie plina de bucurie. Viata este o tragedie atunci cand e privita in prim-plan si o comedie cand o privesti in plan larg. Viata este un spital in care fiecare pacient este obsedat de dorinta de a schimba patul. Viata este o limba straina, toti oamenii o pronunta gresit. Oamenii trebuie iubiți și lucrurile folosite. Haosul lumii de astăzi este pentru că iubim lucrurile și folosim oamenii. Despre viata nu se poate scrie decit cu un toc inmuiat in lacrimi. Viata cu adevarat traita este in trecut sau in viitor – prezentul este un interludiu… un straniu interludiu in care recurgem la trecut sau viitor ca sa ne slujeasca drept marturie ca traim.Deci…….?

Sa fi alaturi,,,,,,,

Nu ai nevoie de un bărbat care să-ți fie alături doar când ești bine. Nu ai nevoie de o femeie care să te iubească doar când ai totul. Dragostea până la urmă nu înseamnă doar săruturi, 
orgasme și țineri de mână. Mai e încredere. Mai e devotament. Mai e testul din fiecare zi pe care conștient îl treci. Nu e neapărat să înșeli, să minți sau să trădezi un ideal comun ca să faci un om să se îndepărteze. Să rupi o relație. Felul în care percepi viața alături de cineva te schimbă, cum schimbă și deznodământul unui sentiment. Felul în care iubești îl vezi cu adevărat în două momente: când ți-e tare bine și când omului de alături îi e foarte greu. Restul sunt doar momente.Devotamentul unei femei îl vezi când bărbatul nu are nimic. El are aceeași dragoste pentru tine, aceleași mâini puternice care să te strângă în brațe, aceeași încredere pentru ziua de mâine. Nu mai are portofelul plin, trece printr-un moment mai greu, îți explică asta. Dacă îl vei iubi, vei rămâne. Ba mai mult, îl vei susține, vei căuta să vii cu soluții, cu încrederea că totul va fi bine. Dacă vei fi una din delicatele care vor selecta fericire, avuție și putere la un bărbat, vei reproșa. Sau vei trăda. Sau vei pleca. Dragostea de genul alintări, zâmbete și momente frumoase o poate trăi oricine. Să trăiești știind că cel de alături nu-ți poate oferi totul, mai ales că ești fată de bani gata și e trist dacă nu mergi azi cu mașina, e mai greu.Devotamentul unui bărbat îl vezi când acesta are totul. Nu poți să iubești și să urăști în egală măsură un om. Nu poți să te îndrăgostești, să trăiești cu toată ființa un sentiment, să vrei cât mai aproape fericirea ta și apoi să-ți fie silă de prezența lui. Dragostea și ura sunt două stări cu care nu trebuie să te joci și pe care nu le simți în același timp pentru cineva. Trebuie să treacă ani de zile și sute de încercări de a repara lucrurile ca să poți să urăști un om, indiferent dacă te-a făcut să suferi din prima sau mai târziu. În schimb, poți să te dezamăgești mai repede decât ai spune te iubesc și ai trăi un moment de sinceritate. Omul drag pe care odată îl admirai poate deveni un necunoscut cu două fețe, capabil să trădeze, să înșele, să uite.De la dragoste până la ură e cale lungă. De la încredere la pierderea ei e o aruncătură de băț. Cel care iubește cu adevărat va fi dezamăgit de omul de alături, dar va încerca să refacă totul așa cum era odată. Va ierta de zeci de ori, se va minți pe el că va fi bine, că celălalt se va schimba, va aduce argumente de ce merită să meargă ambii mai departe și nu va ceda. Pentru că încă va iubi. Din dezamăgire nu iubești mai puțin, doar înțelegi că nu iubești pe omul potrivit. Din lipsa încrederii nu iubești mai puțin, doar înțelegi că se putea mai bine, mai frumos, că ceva a fost în plus și altceva în zadar. Așa că ura nu e aproape de dragoste. Oamenii care spun că urăsc pe cel care l-au iubit fie mint, fie nu au iubit niciodată. În rest, dragostea rămâne, ea trece dincolo de indiferență, chiar și dincolo de călcat în picioare.Poți să fi dezamăgit de cineva. Atât de mult, cât să nu mai vrei să îl vezi niciodată. Dar asta nu înseamnă că nu îl vei mai iubi. A doua zi îți vei da seama că tot pe el vrei să îl strângi în brațe și tot la pieptul lui vrei să fii. Doar că uneori deja vezi cu alți ochi omul de alături. Nu mai e tandrul de altădată, nu mai e bărbatul grijuliu, nu mai e cel care te făcea fericită. Te dezamăgești și uneori sentimentul ăsta trece dincolo de absurd, cât să ajungi să te învinuiești pe tine. Ajungi să te urăști pe tine pentru ceea ce ești și pentru cât de slabă, dominantă și neputincioasă ai devenit. Dar nu il urăști pe el. Asta e imposibil, pentru că ai de demonstrat că se merită, pentru că ai de alergat din urmă, ai de luptat pentru ceea ce nu mai recapeți. Atunci de la dragoste la ură e mult. E luptă. E dorință. E speranță. Este el.Cică de la dragoste la ură e doar un pas. Greșit, un pas este de la admirație la dezamăgire. Iar de la dragoste la ură sunt sute de încercări să schimbi totul. Ce te opreste sa vrei….sa incerci ????

Femeie,,,,

Când un bărbat se apropie încetișor și îmbrățișează o femeie din spate, el închide un cerc. Cercul lui și al ei. Este un cerc al sensibilității, căldurii și protecției.Plasează femeia chiar în mijlocul acestui cerc plin de pasiune. Bărbatul demonstrează astfel că, în acel moment, ea este centrul universului său. Iar ea simte curenții care provin de la mâinile lui calde și liniștite.Când bărbatul îmbrățișează o femeie, ea simte că are aripi și poate zbura. Acest cerc al iubirii este calm și confortabil.Această sensibilitate o face să se topească ca un cub de zahăr într-o ceașcă de cafea. Cine este ea acum, stând în centrul cercului lui?Ce simte ea? Cine este ea în acel moment?Este o femeie sau o fată? Se simte iubită sau o face pe iubitoarea? Simte ea cum pătura de tăcere care îi acoperă umerii îi ascunde gândurile de bărbat sau nimic nu este ascuns în acest cerc privat?La urma urmei, el doar o ține, protejând-o de lumea exterioară care este atât de rece și singuratică. Dar în brațele lui este cald și bine. Aceste brațe sunt protecția și liniștea ei.Este tot ceea ce o femeie în subconștient caută, așteaptă și la ce speră.Îmbrățișează-ți femeia mai des. Plaseaz-o în centrul cercului tău. Prețuiește-ți femeia arătându-i cât de tandră și senzuală poate fi dragostea ta. Doar iubește-o. Ea așteaptă asta. La fel ca tine.Iubește-l pe cel care nu consideră problemele tale o inconveniență. Iubește-l pe cel care nu se va plictisi să asculte despre dificultățile din viață ta. El vă ști că tu nu deții controlul asupra lor. Pe cel care știe că dacă ai avea puterea să rezolvi toate problemele din viața ta, demult ai fi făcut-o.Iubește acea persoană care nu va pleca. Care nu te face să te simți vinovată că ești obosită sau singură. Care nu îți va reproșa că nu te placi și ai complexe. Iubește-l pe cel care va încerca să te ajute. Care nu va înceta să te iubească când asta va părea dificil.Iubește-l pe cel care îți va permite să fii tu însuți, chiar și în momentele când ești confuză și nici tu nu știi care ești tu reala. Pe acea persoană care nu îți va cere să te prefaci că totul este în regulă când asta nu este adevărat. Care va ști diferența între un ”sunt bine” spus sincer și nu.Iubește-l pe cel care știe când fericirea ta este autentică. Pe cel care te va face să zâmbești. Care te va motiva să te bucuri de viață, atunci când totul vă părea sumbru.Iubește-l pe cel care nu va fi supărat pe tine pentru lucruri neînsemnate. Iubește-l pe cel care te va iubi necondiționat. Care nu doar vorbește despre dragostea sa, dar și o demonstrează. Pe cel alături de care te simți iubită, pentru că el știe cât de dureros poate fi să simți că persoana alături de tine nu ține la tine.Iubește acea persoană care va dori să fie lângă tine chiar și atunci când viața va părea dificilă.Care nu se va simți dezamăgită, ci îți va întinde mâna să te ajute.Iubește-l pe cel care îți este alături. Care știe diferența între a spune și a face. Iubește-l pe cel care își îndeplinește promisiunile.Iubește persoana care nu tot vine și pleacă, dar care rămâne. Dacă o persoană va dori să fie cu tine, ea va fi. Iubirea poate presupune multe provocări, dar în sine ea este ușoară. Iubind trebuie să te simți sigur și confortabil.Iubește-l pe cel care nu va ceda și nu va renunța. Care va lupta pentru iubirea voastră. Care te va iubi atât de mult, că îi va fi imposibil să descrie asta în cuvinte.

Lacrima de….iubire…

Ne risipim in suparari, in asteptari, preferam sa aratam cu degetul, sa ranim, sa ne razbunam, decat sa privim lucrurile cu iubire. Preferam mereu sa fim victimele, sa asteptam mangaieri si confirmari permanent ca suntem iubiti, ca suntem importanti, ca doar noi contam…taiem din bucurii, din aripi, din suflet pentru un amarat moment de „iubire” conditionata. Ne sabotam singuri, stam agatati in relatii toxice, nu plecam, asteptand acea farama de iubire..cu care ne hranim apoi zile intregi. Nu mai traim clipa, nu mai radem, nu mai alergam, nu mai dansam, pentru ca suntem prea prinsi in valtoarea supararilor. Lasam pe cei din jur sa ne spuna cand avem voie sa facem sau nu un lucru, astfel incat la un moment dat nu mai facem nimic. Doar trecem prin viata, sperand ca cineva sa ne vada „sacrificiul” si sa zica „bravo”. Ne amagim singuri ca cel de langa noi ne vede, ca ne place asa cum suntem, ca sta langa noi pentru motivele corecte.Totul se poate tranforma, dar noi nu vrem. Impietriti, blocati in roluri mult prea bine cunoscute si exersate, dincolo de usa totul pare mult prea infricosator ca sa facem pasul. Stam si privim pe vizor la cei care traiesc si visam ca intr-o zi..intr-o zi vom trai si noi in lumea aceea colorata si vesela, in care putem sa fim noi fara sa fim pedepsiti pentru asta.Visam si ramanem cu visele. Si ne trezim la 50 de ani ca…am fi putut face atatea, doar ca nu ne-am dat voie de..frica! De frica de a fi cu adevarar mareti si stralucitori, pentru ca nu am fost educati sa credem in maretia noastra. Dimpotriva, am fost educati sa ne focusam pe minusuri si pe ce nu avem. Asta vedem si la ceilalti: ce nu au. De aceea relatiile sunt atat de subrede si firave.Cand ai ochelarii gri, viata este gri. Schimba ochelarii !!!Până și într-o relație frumoasă, în care doi oameni se iubesc și există reciprocitate … își vor face loc încercările, ispitele. Pentru că doar așa o iubire poate dura în timp, trecând peste aceste teste ale vieții. Poate că uneori te îndoiești și vrei să părăsești pe cel la care ții pentru cineva care ți-a luat mințile pentru câteva secunde, care te-a cucerit cu o privire și ți-a dăruit o floare. Poate că o slăbiciune de moment îți poate domina instinctele și dorințele. Tu însă trebuie să treci dincolo de pasiune, dincolo de preferințe. Trebuie să-ți citești sufletul și apoi să te întrebi pe cine vrei alături.Nu părasi niciodată pe omul pe care-l iubești pentru altul care-ți place, deoarece omul care-ți place te va părăsi pentru cineva pe care-l iubește cu adevărat.Iubirea și plăcerea sunt două sentimente diferite. Iubirea e cea care poate face pe un om să fie nebun de dragoste, nebun după cineva o viață întreagă. Plăcerea e de moment, poate dispărea oricând. Te face să te simți bine temporar, iar apoi rămâi doar cu gustul, cu amintirea și atât. Trăirile pe care ți le poate oferi iubirea sunt unice, nu le poți compara, nu le poți găsi în alte suflete, în alte inimi, pentru că toate emoțiile aparțin doar celui care te-a iubit. Noi oamenii suntem depedenți de dragoste. Odată ce gândurile te înșeală și din nesăbuință preferi pe altcineva, cel de lângă tine va simți asta, va căuta pe cineva care să-l iubească cu adevărat, să-i ofere mult mai mult, să se simtă important. Crede-mă că atunci când iubești cu adevărat și te pierzi printre tentații, nu poți să iubești la fel de puternic și curat și cât de mult vei încerca mimezi iubirea, o vei da în bară.Pur și simplu continuă să iubești, trăiește lângă omul tău nebunia, fericirea și tristețea. Doar clipele petrecute cu cel pe care îl iubești vor fi unice, pline de sens și-ți vor umple sufletul cu fericire. Restul sunt doar niște străini care își caută iubirea lor, iar tu nu le-o poți oferi pentru doar le placi, pentru că te vor temporar și atât. Ei vor căuta ca și tine un om adevărat pe care să-l iubescă sincer. Nu te lăsa vrăjită de cuvinte dulci, lasă-te cucerită de fapte care s-au demonstrat în timp.Nu părasi niciodată pe omul pe care-l iubești pentru altul care-ți place, deoarece omul care-ți place te va părăsi pentru cineva pe care-l iubește cu adevărat.Trebuie să accepţi omul de lângă tine exact aşa cum e, trebuie să-i înţelegi problemele, să-i accepţi rănile făcute de alţii şi să încerci tu să le vindeci. Iubirea nu e chiar atât de uşoară cum cred cei mai mulţi că e. Iubirea nu e chiar un joc de-a seducţia, e serioasă, în primul rând serioasă, iar neserioşii rămân pe afară şi privesc din exterior cu părere de rău că n-au ştiu ce să facă atunci când era cazul să facă ceva.Ea nu-şi doreşte pe unul care să tot umble în trecutul care nu prea îi face nici ei plăcere. N-are chef să stai tu să-i numeri iubirile din trecut, dacă eşti destul de bărbat o accepţi aşa cum e, cu tot cu greşeli şi lucruri bune, nu te interesează pe cine a iubit înainte, ar trebui să te intereseze pe cine iubeşte de acum înainte. Nu-i critica alegerile, te numeri printre ele.Femeia te acceptă cu toate iubirile din trecut, ştie că ele te-au condus către ea, ştie că te-au învăţat lecţii pe care ar trebui să le pui în aplicare cu ea, ştie că ai fost nevoit să pierzi pentru a învăţa ce e cu adevărat important şi nu şi-ar fi dorit să fie ea cea pe care o pierzi.Oamenii care se iubesc se accepta, nu incearca sa se schimbe….se iubesc si atat ……se accepta cu tot, cu…..trecut si greseli, cu intrebari si indoieli…..cu frici si sperante……

Sustine….iubeste……


Se vor găsi sute de oameni deștepți să-ți spună ce trebuie să faci cu relația ta și atât de puțini care să-ți explice sincer ce nu trebuie să faci. Pentru că acel „nu” vine din experiență. Pentru că restricțiile apar doar după ce îți înveți lecția. După ce pui o limită la emoții, la dăruire, la bărbați fustangii și femei de bani gata. Când celălalt contează și când ce se întâmplă cu voi e mai important decât orice, abia atunci te gândești unde e bine să cedezi și unde să iubești. Îți faci planuri, devii parte din lumea lui și el parte din lumea ta și așa porniți să vă cunoașteți. Îți pare incredibil cum de în atât de scurt timp cineva a devenit totul. Și nu te mai gândești când ar fi trebuit să te oprești. Să asculți în loc să vorbești. Să oferi în loc să primești. Pentru că nu trebuia.Nu trebuia să-l admiri, trebuia să-l susții. Să fii de acolo, parte din relație și ca orice femei iubitoare șă înțelegi că are și el nevoie de înțelegere. Nu trebuia să-l faci tablou de pus pe perete și gata de admirat. Să-l crezi universul tău, fără a-i cunoaște stelele, dar și găurele negre. Nu trebuia să împarți lumea voastră cu lumea altora și apoi să te plângi că nu-l cunoști. Susținerea e mai importantă ca admirația, iar să ai grijă de un bărbat contează mai mult decât să-l crezi sensul vieții tale. Nu trebuia să te închizi în tine și să ceri totul pe tavă. Trebuia să construiți în doi, să ajuți, să asculți.Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubești. Ai cucerit-o mult timp, dar era deja femeia ta. Deci tu erai omul ei. Erai singurul bărbat obligat să împarți cu ea fericirea. Nu trebuia s-o lași supărată, dar să fii alături. Să îi oferi protecție, nu promisiuni deșarte. Să fii de încredere, nu un simplu trecător. Nu trebuia să o lași dincolo de marginea căldurii tale. Trebuia s-o iubești, așa cum știi tu mai bine și ea să simtă asta. Să înțeleagă că fără tine viața ar fi altfel, mult mai imposibilă. Nu trebuia să pleci, când ea te-a vrut aproape și nici să insiști, când ea se simțea sufocată. Trebuia să iubiți în doi, să oferi, să iubești.
Atât de multe relații se complică doar pentru că ambii reușesc cu înverșunare să iubească idealul din celălalt, dar nu omul așa cum este el. Secretul unei relații de durată nu e doar să-ți placă la nebunie de cineva, dar să poți să demonstrezi asta, să păstrezi asta și să faci cu fiecare zi mai frumos acest sentiment pe nume dragoste. Ah da, și să fie reciproc.Sa va dezbracati cu grija, nu de haine..le ve-ti lasa pe mai incolo, cand va ve-ti cunoaste ca femeia ta….si barbatul ei, dezbracati-va de suflet, stiind ca vreti iubire si nu emotii de imprumut, sa incercati permanent sa vedeti dincolo de corpul gol de haine, dati-va incredere si totul va fi bine.Dezbracati-va in tacere, pentru ca va este teama de trecut, pe care ve-ti dori sa-l impartiti impreuna, dar si de viitor, pe care ve-ti dori si mai mult sa il traiti impreuna, fara a va rani, dati-va linistea diminetilor si siguranta serilor, traite unul la pieptul celuilalt, dati-va cuvinte sincere, dati-va incredere, dati-va cu soare-n ochi! Dezbracati-va de frici, temeri, tacere dar si refuzuri.Dati-va un sincer, buna dimineata, un sincer te iubesc! Dezbracati-va cu grija…intai sufletul si apoi….hainele!!!
Nu trebuia să-l admiri, trebuia să-l susții. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubești.