Trăiţi dragostea mai simplu, iubiţi mai simplu şi nu vă fie teamă să luptaţi pentru ceea ce este al vostru.Noi nu greșim oamenii. Atunci când iubim cu adevărat pe cineva și peste un timp ni se pare că nu mai e omul de altădată și spunem că am greșit alegând-ul pe el drept motiv al dragostei, abia atunci greșim. Pentru că nu iubim ceea ce vrem noi, dar ceea ce îl reprezintă pe el, omul iubit, în fața noastră. Fie asta ochii lui, felul în care vorbește, felul în care face dragoste sau chiar și indiferența. Iubim fără a percepe dragostea ca o datorie, ci ca un fapt firesc. Iubim și atât. Ceea ce se întâmplă în timp nu e decât pofta noastră de a vedea pe omul de alături altfel.Noi nu greșim oamenii. Greșim cu emoțiile, cu răspunsurile, cu așteptările, dar nu cu oamenii. Oamenii sunt doar purtători de dragoste și doritori de ea. Cineva oferă și cineva primește. Dacă nu primești sau nu așa cum vrei tu, dai vina pe om. El e idiot. El e responsabil. Fără măcar să știi că pur și simplu cu acest om nu ți se potrivesc dorințele, așteptările, poveștile. Oamenii care ne iubesc din contra, se schimbă pentru noi în sensul bun, iar mulți percep asta ca un efort. Ca un motiv de a părea mai bun. De aici apare invidia în relație, cine iubește mai mult. Iar invidia e fatală, chiar și pentru cei mai îndrăgostiți oameni.Noi nu greșim oamenii. Nu greșim nici cu alegerea noastră. Nici cu dorințele noastre. Greșim dorindu-ne un altfel el sau o altfel ea. Greșim cerând ceea ce nu va putea da, nici azi și nici mâine. Greșim reproșând că nu e așa sau altfel și că nu va fi niciodată. Greșim considerând viețile noastre pecetluite de viața altuia. Greșim sperând că se va schimba. Greșim să vedem în omul de alături un producător de dragoste, noi rămânând simpli consumatori. Greșim să vedem un ideal. Ideal e doar alături de tine sau de alt om. Greșim când vrem ceea ce nu spune. Când vrem ceea ce nu trăim. Când vrem ceea ce nu iubim.Noi nu greșim oamenii. Noi pur și simplu ne grăbim să îi vedem așa cum am vrea noi să fie. Greșelile ne fac mai puternici. Ne adaugă experiență acolo unde suntem slabi. Ne provoacă să ne regăsim. Dar tot greșelile ne fac să regretăm. Ne îndepărtează oamenii dragi. Ne aduc momente de umplutură și emoții de minut. Uneori greșim o singură dată și suferim restul vieții, alteori greșim de mai multe ori și nu ne pasă. Însă numai atunci când ne vom asuma fiecare greșeală vom înțelege cât de mult a contat un cuvânt, o faptă, un gest.Plecăm prea repede sau rămânem prea mult. E marele paradox al iubirii adevărate, al relațiilor care par a fi de lungă durată, al oamenilor sinceri. Dragostea nu a fost niciodată mai vulnerabilă decât atunci când te îndoiești sau când pleci pe ușa din spate. Dragostea nu a fost niciodată mai lipsită de gust și valoare decât atunci când crezi că nu mai poți shimba nimic. Sau invers, când ai certitudinea că mai este o șansă. În ambele cazuri greșești. Te lași păgubaș înainte să afli cu adevărat ce se ascunde în sufletul unui om sau te agăți cu disperare de cuvintele cuiva căruia nici nu îi pasă de ce simți tu. Dragostea e ca o sabie cu două tăișuri: e frumoasă până nu te arzi sau regreți.Cea mai mare greșeală a noastră…..a celor care iubesc, e că plecăm prea repede și rămânem prea mult. Plecăm fără a calcula ce se întâmplă după asta și rămânem fără a înțelege ce ar fi fost dacă era altfel. Așa pierdem și ultimile rezerve din noi. Ne consumăm sentimental și e greșit. E greșit să iubim nepotrivit, e greșit să jertfim în zadar, e greșit să încercăm să anticipăm unele momente. Uneori e bine să greșești. Uneori ai fi vrut să nu o faci niciodată.Noi facem multe greșeli. Dar cea mai mare greșeală e că plecăm când cel mai mult trebuie să rămânem și rămânem când cel mai mult trebuie să plecăm. Învaţă să pleci când e cazul.Asta nu înseamnă să te dai bătut când vezi un obstacol. Înseamnă să laşi în urmă lucurile ce îţi afectează negativ viaţa.Uneori „să pleci”…este cel mai corect lucru, alteori unicul. Nu trebuie mereu să finalizăm ceea ce facem, uneori e mai logic să începi încă odată de la zero.Felul în care înţelegem dragostea e diferit. Felul în care simţim dragostea e mereu acelaşi. Nu toate iubirile sunt predestinate să lupţi pentru ele, în schimb pentru cele adevărate merită să te schimbi, să faci mai mult, să fii gata de orice. În dragoste nu există variante, probabilităţi sau incertitudini. Nu există ideea că azi lupt şi mâine nu, azi iubesc şi mâine iau o pauză. E mai mult decât un moft personal sau o dorinţă de moment. E totul sau nimic.Multe relaţii se rup înainte să înceapă cu adevărat. Şi mai multe cad atunci când lucrurile păreau că merg cel mai bine. Pentru că şi unele şi celelalte nu au avut dorinţă, în schimb au avut cu prisosinţă teamă. E prea uşor să-ţi fie frică şi să te laşi. Să cedezi fără să încerci. Să dai înapoi fără să lupţi. Asta o fac laşii iar în dragoste laşitatea cu siguranţă nu are loc.Teama de cum va fi persistă chiar şi când zici că mergi cu ochii închişi după omul tău. Pe lângă tu şi el, vor fi alţi sute care-şi vor da cu părerea. Că nu puteţi. Că nu sunteţi făcuţi unul pentru celălalt. De parcă ei ştiu ce înseamnă să fii făcut unul pentru celălalt. Aşa că ia-o frumos. Trăieşte frumos. Încearcă frumos. Vei avea tot timpul din lume să dai înapoi dacă nu e ceea ce ai căutat, însă nu vei putea întoarce timpul dacă nu îl trăieşti când trebuie şi lângă cine trebuie.Aşa, momentele de nebunie se leagă cu momentele de viaţă. Iar momentele de viaţă pline de dragoste sunt cele mai frumoase.În dragoste, să nu te temi. Nu-ţi fie frică să experimentezi, să treceţi dincolo de bariere, să lupţaţi. Nu te teme că el sau ea nu ţi se potriveşte ca o mănuşă. Ce este al tău, al tău va fi, oricum. Cine e omul tău nu va pleca nicăieri, nici când va veni momentul să-ţi mângâie ridurile cu drag. În cel mai rău caz, bucură-te că a fost.Până acolo însă, ai de încercat 100 de modalităţi să faci relaţia să meargă. În relatie, e mai simplu decât crezi. Înainte ca să spui ceva, întreabă-te: ne va apropia asta sau nu? Ceea ce faci sau vorbeşti va crea momentele de dragoste şi liniste sau nu? Dacă da, e bine. Dacă nu, întreabă-te : de ce îngropi relaţia?Cât de puternici nu ați fi, nu vă despărțiți de cei pe care îi iubiți. Doar omul la care ții și care te iubește poate să te ducă în cea mai fericită lume și să te scoată din cel mai urât iad. Iubirea nu este o joacă, căci nu te poți juca cu viața a 2 oameni. Iubirea este un răspuns, decizia să fii alături, să fii puternic, să iubești. Când iubești, trăiești. În rest, exiști. Aşa că, în dragoste, să nu te temi că nu va merge. Teme-te că nu ai încercat. Atunci, probabil veţi trăi frumos, împreună!
Iulia si gandurile 