Nu vei ști niciodată ce crede omul tău despre tine până nu îl vei găsi pus pe ceartă. Abia atunci vei înțelege cum este el și cât de mult ține la tine. Îți vei da seama dacă e dispus să te accepte și în momente de nesiguranță, sau e gata să fugă pe ușa din spate. El va fi deschis sau supărat. El te va asculta sau te va respinge. El va iubi sau va reproșa.Nu sunt nepotrivite certurile în relație. După ele de fiecare dată vine un moment important: fie te convingi încă o dată că ții la omul tău și vrei cât mai repede să te împaci, fie îți dai arama pe față și recunoști că mai nimic nu vă leagă. Să trăiască momente de fericire împreună pot mulți, uite să le trăiască și să le treacă constructiv pe cele mai încordate pot doar cei care se iubesc cu adevărat. Cei care știu cât de mult contează omul de alături. Cei care au suficientă înțelepciune ca să depășească neînțelegerile și suficientă dragoste ca să le acopere cu recunoștință. Pentru că una e să trăiești împreună și alta e să construiești o lume ce se împarte la doi. Zi de zi. An de an.Până nu te cerți cu omul care crezi că te iubește, nu vei ști dacă asta e iubire sau deprindere. Pentru că dragostea vine la pachet cu înțelegerea, cu aprecierea, cu devotamentul, iar astea contează atât de mult în momente mai tensionate. Trebuie să știi cum să-i spui celuilalt că ceva nu-ți place. Trebuie să poți să accepți ceea ce ți se reproșează. Să vezi unde nu merge și să corectezi. Asta fac cei care iubesc. Restul transformă certurile în circ. Nu e suficient să oferi săruturi și îmbrățișări. E important și să vezi ce reacție are omul drag atunci când nu are chef să ți le ofere. Ce crede el despre tine atunci. Care sunt primele cuvinte ce vin spontan în momente de ceartă. Pentru că ele sunt cele mai sincere cuvinte. Asta nu înseamnă să organizezi o ceartă ca să vezi cum este el atunci, asta înseamnă să observi și să înțelegi atunci când va fi acea ceartă.E adevărat, până nu te vei certa o dată cu el, nu vei ști ce crede cu adevărat despre tine. Unii trăiesc dragostea pentru alții și de dragul altora. Unii își amestecă viețile fără a-și amesteca și sufletele. Uită că într-o relație iubesc doi și tot doi sunt fericiți. Uită că în fiecare zi trebuie să construiești și tot în fiecare zi trebuie să-ți pese. Uită că ceea ce simți nu întotdeauna e la fel cu ceea ce trăiești. Apoi într-o zi își aduc aminte și lasă. Lasă în urmă niște amintiri pe care nu le-au dorit, momente ce nu le-au aflat gustul și-un om pe care nu l-au iubit niciodată. Sau l-au iubit prea mult și au suferit pe măsură. De asta unele despărțiri se lasă cu lacrimi și neînțelegeri. Ea plânge că pleacă, deși ar vrea să rămână. El nu înțelege de ce, deși răspunsuri sunt câte vrei. Și atunci dragostea va face loc regretelor. Multor regrete. Dar și unui miros plăcut de libertate. Ea va găsi putere să plece, chiar dacă periodic va dori să revină la pieptul lui, chiar dacă îi va fi dor. Va ști însă că așa a fost cel mai bine. Că doar așa va putea oferi o șansă adevăratei iubiri.Uneori, bărbați sau femei, plecăm de lângă omul drag la timp, doar pentru a nu-l transforma în motiv de ură. Ne deprindem, ne atașăm, ne regăsim uneori, susținem oricând, dar nu iubim. Sau prea mult iubim și suntem tratați cu indiferență. Dragostea mereu are nevoie de reciprocitate, altfel se transformă în suferință. Altfel doar unul iubește și celălalt rănește. Și în nici o relație acest lucru nu a fost de bun augur. Unii s-au deprins să distrugă ceea ce omul de alături construiește. Unii s-au atașat prea mult ca să mai spună nu. Unii trăiesc cu fericirea omului de lângă, chiar dacă ei sunt o viață nefericiți. De multe ori rămân. De multe ori lasă. Dacă rămân, suferă. Dacă lasă, le este dor.
Mi-e dor te tine, să știi. De gura ta, de ochii tăi. De tine rece și goala, sau calda și tăcuta. Mi-e dor de tine fericita. de tine tandra…. mi-e dor. Mi-e dor de cine erai…… Mi-e dor de liniștea și tăcerea ta….Mi-e dor…
Iulia si gandurile 