Cand iti intalnesti………INGERUL.

Cand iubesti pe cineva, il iei în sufletul tău fără ca el să piardă ceva. Fiecare din noi este un inger cu o singura aripa si nu putem zbura, decat imbratisati ! Se spune ca iubirea te face sa zbori, un lucru foarte adevarat deoarece in viata, singurul moment in care suntem cu adevarat fericiti este atunci cand iubim si suntem iubiti. Tot iubirea este singura care te poate ridica la mii de metri deasupra solului, dar tot ea este cea care te poate distruge. Iubirea este cea care ne face sa zburam atunci cand e impartasita, deci pentru a fi completi, e nevoie sa fim doi ! De aceea, uneori, zborul nostru este haotic şi nepotrivit. Avem tendinţa să ne învârtim în cerc până la epuizare, încercând să zburăm, fără a realiza câte drumuri deschise sunt împrejur. Ele nu aşteaptă decât pasul nostru coborât simplu în ţărână şi dus mai departe de bucuria primordială, curată a inimii…..câteodată, doi îngeri asemenea se întâlnesc şi zboară împreună. Se susţin, se echilibrează, se privesc şi se sparg în bucăţi de oglindă, rănindu-se uneori, dar sfârşind îmbrăţişaţi până devin o pasăre unică. Împreună reuşesc să coboare cerul în sufletul lor, chiar dacă poartă cu ei toată truda şi neliniştea lumii…..alteori, oglinda minte. Atunci, pasărea moare şi cioburile se risipesc.E fascinant cum, în fiecare dintre noi, o jumătate se ridică precum un zmeu în lumină, iar cealaltă jumătate se împământeneşte în formă, cu o aripă crescută pe dinăuntru, prizonieră într-o colivie de nisip. O aripă ne-a lăsat-o Dumnezeu la naştere ca să nu uităm cine suntem şi de unde venim. Pe cealaltă însă trebuie să ne-o recâştigăm pe drumul înapoi, spre casă, să lăsăm inima să curgă râu peste zăbrelele de nisip. De aceea suntem aici. Să ne redobândim aripa, indiferent cât ne-am rătăci, indiferent cu ce am greşit când am pierdut-o. A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca. Nu trebuie sa lasam visele sa piara pentru ca daca visele mor,viata nu este decat o pasare cu aripile frante , care nu mai poate sa zboare.Daca doresti si iti doresti, visele se indeplinesc…deci sa nu uitam sa visam si sa ne dorim.Da poate ca suntem ingeri inzestrati cu o singura aripa. Ne cautam cu disperare perechea pentru ca altfel nu ne putem ridica, nu putem zbura, nu putem ajunge dincolo de nori. Uneori avem impresia ca am gasit-o, o prindem pe spate si fie ramane inerta, fie ne ridica putin de pe pamant, ne face sa plutim apoi ne tranteste fara mila. Si cum ai putea zbura daca nu ai echilibru? Am avea mai multa liniste daca am taia-o pe cea pe care o avem? Poate asa am uita si visul de a zbura. Ne-am tara pe pamant intr-o eterna imbratisare din care probabil nu ne-am dori sa ne desprindem, pentru ca vazduhul nu ne mai atrage… Şi atunci simţi cum te cuprind aripile unui înger şi te salvează. Te trag în sus spre cer şi te ridică din marea nebunie care se îndreaptă către haos. Începi să pluteşti. Nimic nu mai contează înafară de chipul angelic care te priveşte, care te protejează şi care e acolo pentru tine.
Iubeşti. Când iubeşti, totul se schimbă. Priveşti lumea cu alţi ochi, zâmbeşti mai mult, ai încă un motiv să trăieşti, sau poate singurul. Când iubeşti, ochii tăi văd doar ochii lui, ochii tăi văd doar Ingerul tau ! Deci ce ne opreste sa visam…sa zburam sa ne reintregim aripile…..sa ne privim in ochi si sa fim imbratisati noi cei doi….Ingeri…..? Sa zburam deci….ce ne opreste?