Fericirea suprema in viata este convingerea ca suntem iubiti, iubiti pentru noi sau, mai curand, in ciuda noastra. Fericirea se manifesta prin abundenta, splendoare si frumusete. In manifestarea universului nu se afla nici saracie, nici zgarcenie; nimic nu este cuprins numai in cercul nevoilor. Iata cum curg izvoarele luminii din milioane de stele pe cer. Abundenta culorilor, caldurii si a vietii izvoraste din ele: aceasta-i splendoarea fericirii. La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine ce facem. Adevarata dragoste este plamadita din extaz si agonie. Nimeni nu ar trebui sa se intrebe vreodata asta: de ce sunt nefericit? Intrebarea poarta in sine virusul care distruge totul. Daca ne intrebam acest lucru, inseamna ca vrem sa aflam, de fapt, ce ne face fericiti. Daca ceea ce ne face fericiti este diferit de ceea ce avem acum, atunci trebuie sa schimbam ceva acum si pentru totdeauna sau putem ramane la fel, simtindu-ne si mai nefericiti……pentru ca fericirea are intotdeuna ochii inchisi! Fericirea este dorul de repetare…..dar pentru noi fericirea este si o eroare, este dorul de repetare! Nu ar trebuie sa ne fie frica de fericire….nu exista, si totusi nu trebuie sa ne incredem prea mult in ea…. cand fericirea este mare, a fi fericit inseamna ca noi sa depasim nelinistea fericirii. Cea mai mare parte a fericirii sau mizeriei noastre, depinde de dispozitia noastra si nu de circumstante……si totusi simtim preganant nevoia sa fim fericiti……
Iulia si gandurile 