Multumesc!,,,,,

Traiam inr-o lume anosta, printre temeri, zbuciumi, lacrimi, multitudine de intrebari fara raspunsuri,de cele mai multe ori…. incetam chiar sa cautam sensul vietii in gandurile noastre. Insa atunci cand credem ca e prea tarziu, ca totul este pierdut, viata ne face un ultim cadou: iubirea … Atunci apare omul sortit. Ne privim in ochi, ne citim cateva franturi din ganduri … si simtit ca ne apartinem. Fara sa stim cine este, fara sa ne pese cine suntem, devenim o singura fiinta. Si totul se transforma brusc, tot zbuciumul nostru dispare si incepeam sa zambim, caci ne-am gasit … si ne regasim unul in celalalt.… Ii multumim pentru ca exista in viata noastra, in toate noptile…. gandurile noastre si pentru ca ne lasa sa il\o iubim. Ii multumim pentru ca exista in toate diminetile noastre ca un soare bland, gata sa ne incalzeasca oricand. Iti multumim ca exista in toate clipele vietii noastre si, ni le umple de lumina, de fericire … Ii multumim, pentru ca existand .… existam si noi .
In tacerea noptii pasim catre sufletul tremurator si delicat al unei lumi fantastice si pure, in care visele se implinesc, irigand sufletul cu dragoste si pasiune … o lume in care nu exista durere, caci se transforma in zambet … o lume in care lacrima nu-si cunoaste intelesul, caci se transforma in mangaiere … o lume in care departarea nu are sens, caci este langa noi … In tacerea noptii, la hotarul trandafiriu al somnului, cand chipul nostru culcat pe perna zambeste printre gene, in spatele pleoapelor inchise, unde cuvintele dispar, iar gandurile negandite se intrepatrund in stare calma, cu o liniste inexplicabila, intr-un noian de vise, ochii ei\lui scriu in noi o noua poveste, o poveste de dragoste … Se aseza langa noi, ne mangaie fruntea, umerii si ne priveste zambind … Ii simtim langa noi, ii simtim privirea, ne prindem de mana si ne ghemuim unul in bratele celuilalt, de teama ca nu cumva noaptea sa ne fure … Avem nevoie sa simtim ca este aproape sa ne legene somnul incarcat de vise … Inchidem ochii pentru ca stim ca este langa noi, pentru ca ii simtim privirea, pentru ca ii simt pana si aroma parfumului sau … pentru ca ne simtim in siguranta si stim ca nimic nu ne poate atinge … Si iubim fara sa intelegem cum este posibil, ca in lumea aceasta sa existe atat de multe, alte lucruri mult mai importante decat faptul ca iubim si…..suntem iubiti….ca de multe ori iubim mai mult in cuvinte, in loc sa iubim mult mai mult in suflet? Si totusi iubim atat cat stim si putem…fara sa iubim cu virgule, fara sa iubim pe bucati….Iubim si atat! Iubim pentru fiecare cuvant, pe care nu am apucat sau apucam sa il spunem….pentru fiecare lacrima….pentru fiecare zambet……pentru fiecare teama……pentru fiecare privire….pentru toate ezitarile si ranile pe care le-am facut sau le facem.Iubim asadar indiferent cum suntem….fericiti, tristi…..pentru ca este gandul care ne face sa visam si sa traim frumos, pentru ca ne face sa uitam de restul lumii si de timpul care uneori trece asa repede….Iubim pentru ca nu mai stim ce am fost inainte sa apara, in viata noastra….iubim pentru ca nu vom mai fi la fel dupa…….dar stim ca iubim fara sa stim pentru cat timp o vom face de aiciincolo, dar stim ca atat cat iubim….ar umple o jumatate de vesnicie…..pentru ca iubim si vom iubi pana nu o sa mai putem….si poate si atunci o sa mai tragem de noi sa mai putem iubi si fi iubiti….inca putin! Si o sa iubim asa cum este si suntem…cu defectele si imperfectiunile noastre.Iar pentru toate acestea, nu putem face decat un singur lucru, sa spunem…MULTUMESC!