Niciodată nu e prea târziu să o iei de la început. Niciodată nu e târziu să recunoști un moment de sinceritate, care să țină o viață. Pentru că fiecare moment își are rostul său, cum fiecare decizie contează pentru toate momentele care vor urma. Ceea ce vrei, faci, indiferent că faci asta la treizeci de ani sau la șaizeci, singur sau alături de cineva. Doar îți asumi consecințele.Niciodată nu e prea târziu să schimbi. Schimbi locul, schimbi job-ul, schimbi omul de alături sau te schimbi pe tine pentru el. Lași deoparte superstițiile sau principiile tale toate. Să merite, să fie al tău, să vrei.Niciodată nu e prea târziu să lupți pentru dragostea ta. Chiar și atunci când nu ai certitudinea că lucrurile se vor aranja. Chiar și atunci când cel de alături nu te susține. Uneori puțin efort înseamnă a doua șansă. Sau a doua dezamăgire. Dar dacă nu încerci, nu știi. Niciodată nu e prea târziu să știi cum e.Niciodată nu e prea târziu să faci toate astea, dacă știi că vrei să le faci și ai pentru cine. Dacă e cel puțin e o lecție sau mai mult, un motiv de fericire. Dacă știi că nu vei regreta niciodată. Însă atunci când nici fericire nu este și nici lecție, dar suferință continuă, toate motivele frumoase se risipesc la prima adiere de vânt. Atunci nu mai vrei să construiești, să mergi mai departe alături, să lupți sau să speri. Vrei să închizi ochii și să crezi că nimic din tot ce a fost nu s-a întâmplat.Niciodată fericirea nu a fost într-o bucată de metal rece. Nici în patru pereți singuratici. Nici în indiferență. În schimb, atunci când cineva te ține de mână, când găsești o mie de motive frumoase într-un sărut, când dai de liniște și împlinire alături de omul drag, lucrurile se traduc simplu. Atunci îți dai seama că pentru a fi fericit nu îți trebuie prea mult. Unele lucruri se fac și se pierd, unii oameni vin și se duc și doar lucrurile care contează și oamenii care rămân lângă sunt motiv adevărat de fericire. Într-o zi, nu va conta decât prezența cuiva alături, un umăr pe care vei pune liniștită capul și o stare neînțeleasă, dar atât de sinonimă cu fericirea.Atunci când fericirea omului drag e mai sus decât fericirea ta și cel de alături împărtășește același gând, înțelegi cu adevărat ce înseamnă să fii împlinit. Nu o să cauți. Nu o să te pierzi prin nebunia unei vieți monotone. Nu o să vrei mai mult, mai frumos, mai diferit. Pur și simplu vei trăi frumos alături de cineva. Fără complicații, comedii sau drame. Vei ști că cel de lângă e viața ta și tot el îți oferă ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna: liniște. Vei mulțumi lumii întregi că îl ai și vei ști că el simte la fel. Vei fi fericită într-un fel că nu ți-e sete de bogăția celor din jur, că nu ți-e foame de mai mult, de faimă, de putere. Ceea ce vei avea vei obține alături de el și asta va fi împlinirea cea mai mare.Oamenii sunt fericiți nu pentru că au tot. Ce înseamnă acest tot? Realizări? Atingerea unor scopuri? Lucruri de milioane? Poate că astea și sunt motive pentru fericire, dar atât de scurte și neînsemnate. Doar atunci când trăiești știind că cineva trăiește și pentru tine, când prezența lui e motiv să fii mai bun, mai aproape, mai pornit să faci ceva în numele dragostei, ai infinit de motive să schimbi toată lumea. Nu o vei schimba, vei ști că cel mai important este să schimbi lumea voastră, să aduci împlinire, zâmbet pe fața ei, lumină în sufletul ei, liniște în gânduri. Important ea să fie alături, cumintea și rebela ta. Ea te va iubi, ea va trăi aceleași stări de bine, dorințe și motive. Și asta va fi ferirea. A ta și a ei.Iar tu femeie trebuie să înveți să aștepți….sa lupti pentru ca apoi să ajungi cea mai fericită femeie de pe pământ.
Iulia si gandurile 