Uneori plâng, atunci când nu mă vede nimeni….și mă ascund de oameni că ei să nu-mi vadă lacrimile…. Plâng pentru un vis care s-a împlinit….nu este nimic mai de dorit decât un barbat care își cunoaște limitele, respectă granițele și, cu răbdare, cu blândețe…. și totuși persistent….face o femeie să se abandoneze și să își extindă granițele ca să îl lase pe el înăuntru.Doar pe el. Un bărbat care își tratează femeia ca pe o doamnă nobilă în timpul zilei și o seduce cu înverșunare, ca pe o femeie ușoară, noaptea. Un bărbat care este generos cu cuvintele, pentru că înțelege nevoia fără de moarte a femeii să fie hrănită cu cuvinte de dragoste și apreciere….si care, în acelasi timp, trece dincolo de elocvență și chiar face lucruri și își onorează sentimentele pentru o femeie…..cu fapte. Un barbat cu limite…..! Cele mai bune lucruri se întâmplă atunci când nu le aștepți. In general, oamenii își folosesc cuvintele să-ți explice un mare nimic. Incearcă să-ți transmită un sentiment. Nimic mai mult….Și tot acei oameni, uită că tăcerea transmite cel mai puternic sentiment. Pentru că atunci când ești fericit doar auzi muzica, însă atunci când ești trist înțelegi și versurile. E un ciclu repetitiv. E noapte înainte de zi ca să poți să te bucuri de lumină. Si doar atunci ii vei putea spune :lasă-mă să plâng ,iar din lacrimi să fac curcubeu ,să mă întind pe cerul sufletului tău…..lasă-mă să îți doresc atingerea ,așa cum un orb își dorește lumina….lasa-ma sa-ti spun ca…..ma regasesc ciudat in gandul tau de asta seara… si stiu ca intr-o idee de-a ta ma nasc din nou perfect… si daca vantul ar fi prietenul meu bun, m-as adia in patru zari si apoi m-as readuce inapoi in mintea ta… iar tu m-ai gandi mereu…ma regasesc in zambetul tau din fiecare zi… imi place sa mai stau o clipa pe gura ta si sa imi imaginez un sarut incandescent atunci cand imi linistesc respiratia pe arcul minunat al buzei tale de sus… si tu te-ai infiora si m-ai zambi…ma regasesc firesc in privirea ta din orice noapte… sunt verde, valurile imi sunt blande si-ti mangai glezna, iar ochiul mi se zbate de dorul tau atunci cand imi rasari in vis… si daca as uita vreodata sa te pictez in alb si negru, tu m-ai privi cu drag in mii de culori…din iubirea ta, ingerii invata sa-si faca aripi… si dintr-o soapta albastra imi construiesc printre stele un zbor magic… m-ai cauta intr-un colt uitat de Paradis si m-ai regasi mereu … iar eu te-as astepta si m-as indragosti din nou, a mia oara, de tine…Cere-mi orice… cere-mi sa mor din nou… oricum nu ar mai avea vreun rost sa incerc sa imi caut echilibrul…… da, stiam sa iti zambesc devreme pe buzele prea fierbinti…lasa-ma sa fiu aripa ta…asa cum si tu esti aripa mea…..cere-mi ce vrei… cere-mi ploaia si o sa o las sa-ti cada in fereastra… am sa te-adun in cuvinte intelepte si poate printre randuri si am sa te inapoiez lumii intr-o fraza perfecta… lasa-mi doar soapta, lasa-mi in trup o ultima rasuflare si o clipa de viata, mai lasa-mi o adiere usoara… te rog… caci fara ele, cum sa-ti spun ….te iubesc ? cum sa-ti spun ca ….mi-e foame de tine si sete de iubirea ta?
Iulia si gandurile 