Visam……credem…….speram……traim…

Sunt momente in viata cand trebuie sa ne credem orbeste in intuitie. De aceea e asa important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele.Oamenii trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori castigam, alteori pierdem. Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se inteleaga iubirea. Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful.Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti. Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Prima senzatie cand incepi o calatorie este ca nu vei ajunge niciodata la capatul drumului. A doua este ca incepi sa te minti singur, parasit, zi si noapte te bate gandul sa renunti. Daca rezisti o saptamana, mergi pana la capat. Suferinta apare in momentul cand asteptam ca ceilalti sa ne iubeasca in felul dorit de noi, iar nu asa cum ar trebui sa se manifeste iubirea – liber, nestapanit, calauzindu-ne cu forta, impiedicandu-ne sa ne oprim…Oamenii sunt tristi deoarece sunt prizonieri in povestea lor personala.Toata lumea crede ca obiectivul vietii acesteia este sa urmezi un plan. Nimeni nu se intreaba daca acest plan este al lui sau a fost creat de altcineva…….dar nimic nu ne impiedica sa visam si…..sa credem ca se va intampla……..!