Puțini cred în suflete pereche iar și mai puțini ajung să trăiască o viață alături de ei. Însă atunci când fericirea se împarte la doi, când trăiți simplu, dar frumos fiecare zi împreună, când te înțelegi cu omul de alături din jumătate de cuvânt sau privire, când ai nevoie de sprijin și găsești mâna lui pe umărul tău, găsești cuvinte potrivite și încredere, atunci înțelegi că de la fericire la împlinire e doar un pas. Atunci omul drag e fericirea și împlinirea ta.Sunt cuvinte în dragoste care nu ar trebui să rămână niciodată cuvinte. Ele stau mai bine în faptele și susținerea celuilalt. Probabil că încrederea, ascultare și înțelegerea sunt unele dintre ele. Probabil că mai este și susținere, compromis, atitudine. Și că fiecare își are rolul său bine definit într-o relație.Că cei care trebuie să le folosească nu sunt niște ambulanți, dar doi oameni care se iubesc și înțeleg că dincolo de ambiții și plăceri mai este și altceva. Cât de complicat este să faci din fiecare zi un moment frumos, din fiecare loc un sentiment și din fiecare plăcere o amintire trăită în doi? Răspunsul va fi omul de alături. Poți să iubești, să crezi în momente și reciprocitate, să cedezi și să încerci să construiești, dar e important să găsești în bărbtul sau femeia de lângă tine sursa de inspirație și încredere pentru asta. Sursa de echilibru.Pentru că într-o relație frumoasă altceva decât parteneri nu sunteți și altceva decât să construiți nu faceți. Sună banal, unii ar spune că mă repet, alții că nu inventez nimic nou, dar atât de multe lucruri le ignorăm doar pentru că încercăm să părem vizionari și încrezuți. În dragoste putem iubi, putem dărui, putem încerca, dar nu putem construi de unii singuri. De asta este important să găsești omul potrivit. Să găsești pe acel cineva care te va înțelege în primul rând. Nu va încerca să cuprindă toată viața voastră între patru pereți, dar îți va arăta că lumea este o multidudine de sentimente ce trebuie trăite. Și că e mai frumos să le trăiești în doi. Și e mai frumos să le trăiești în căminul vostru. Va fi fericit să te știe acasă și el singur se va grăbi de fiecare dată să ajungă mai repede, să te îmbrățișeze.Va fi fericit când în jurul vostru vor alerga copii sau când îi veți culca seara în patul lor. Veți trăi locul unde veți fi și fiecare moment. El te va face să nu ții cont de timp. Bine e sau greu, dimineață sau seara târziu, va găsi de fiecare dată să îți aducă momente. O cafea dimineața, o cină, o plimbare, un gătit în doi, un ajutor, o rezolvare a unei probleme, o discuție bună, un sărut, două săruturi.Toate astea vor fi momente, cele mai sincere, trăite în doi. Atunci inima îți vă bătea mai puternic. Vei ști și tu că datorită lui aștepți mai repede următoare bătaie de inimă, pentru că atunci va veni un alt moment și o altă emoție. Și tu abia vei aștepta să îl împarți cu el, cu omul tău drag. Sună utopic, unii ar spune că mă dau în povești, dar atât de mult ignorăm realitatea, frumosul, că lucrurile de nimic ni se par adevăruri în dragoste.Pe naiba, adevărul cel mai mare e că tu îl ai pe el și el te are pe tine. Că tu l-ai găsit pe el și el pe tine. Că ambii ați decis să construiți, să vă acceptați, înțelegeți și suportați frumos. Că sunteți o completare unul pentru celălalt. Că aveți un scop comun , un viitor comun, o viață comună. Fără supărări prostești, critici și reproșuri. Fără complicații. Tu ești fericită. Tu l-ai găsit.Găseşte pe cineva care te va face să înţelegi trei lucruri: unu, că acasă nu este un loc, ci un sentiment. Doi, că timpul nu se măsoară în ore, ci în momente. Şi trei, că bătăile de inimă nu sunt auzite, dar împărtăşite cu omul drag. ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,IULIA´´´´
,,Atunci când iubești pe cineva, nu-l rănești, nu-l ameninți, nu-l pedepsești…ci protejezi acea persoană învăluindu-o în dragostea ta pentru a nu o atinge nimic rău, încerci să o faci fericită arătându-i că îți pasă de liniștea din interiorul sufletului, lupți pentru a nu-și depărta niciodată pașii de cuibul pe care-l împarte cu tine și ai grijă ca totdeauna să-i fie zâmbetul agățat în colțul gurii atunci când se gândește la voi. E tare simplu să iubeşti, dar din păcate, atât de greu de arătat…Iubire, încredere, intimitate, suflet deschis, inocența pe care o dezvăluie iubirea…toate sunt închinate la picioarele persoanei iubite, cu demnitatea unei inimi care arde de focul dragostei curate. E mult, nu? E acel tot, ce este mai bun al unui om. Vor exista momente în viață în care va trebui să ignori durerea, să-i ierți cumva iar în timp ce-ți vei impune să zâmbești chiar dacă te vei afla în genunchi, îți vei înghiți cu demnitate lacrimile amare șoptindu-i sufletului tău: Suntem bine, a fost doar un hop, viața merge mai departe…Deci, când iubești cu adevărat pe cineva nu poți să-l rănești. Poți cel mult să te superi, dar să-l rănești niciodată. Iubești cu adevărat atunci când ești dispus să te sacrifici, când nu mai treci totul prin filtrul dorințelor tale. Îi rănim pe cei pe care îi iubim. Greşit ! Pe cei pe care îi iubim trebuie să îi vindecăm de rănile pe care alţii le-au făcut. Atunci când iubim trebuie să avem grijă să nu facem rău pentru că la un moment dat oricine poate renunţa la rău, indiferent de câtă nevoie are de acela, indiferent cât de frumos ar fi fost cândva totul, indiferent de… Tot. Îi rănim pe cei pe care îi iubim…… Scuza celor care rănesc şi consolarea celor răniţi, aşa-i? Eu cred că e greşit. Eu cred că atunci când iubeşti nu ierţi pentru că celălalt nu îţi dă motive să o faci. Cred că atunci când iubeşti nu răneşti, ci vindeci rănile pe care le-au lăsat în sufletul celui drag aceia care ,,au iubit”înaintea ta. Eu cred că iubirea nu se rezumă la câte sacrifii eşti dispus să faci pentru cel iubit, ci la încercările fiecaruia de a cere cât mai putin.Şi de ce tocmai pe cei pe care îi iubim îi rănim? De ce dacă îi iubim?… Pentru că aceia pot ierta, nu? Pentru că aceia nu se pot lipsi de un om atât timp cât au nevoie şi de simpla sa prezenţă? Pentru că cel care te iubeşte îţi va găsi mai multe scuze decât ţi-ai putea găsi tu, în timp ce ţi-ar putea aduce, de fapt, acuze? De aceea ? Pe cei pe care îi iubim trebuie să îi ocrotim de suferinţă, nu să le-o aducem în pragul sufletului şi mai trebuie să fim capabili să îi iubim atăt de mult încât să le vindecăm rănile din suflet… Răni pe care le-au făcut alţii… Înainte… Răni pe care cei incapabili să le vindece le-au tot adâncit. Atunci când iubeşti faci bine, nu rău. Aduci bucurie, nu suferinţă. Atunci când iubeşti nu răneşti !Iubirea nu moare niciodată pur și simplu. Noi o ucidem cu fapte, atitudini, orgoliu, nepăsare, ignoranță. Noi suntem singurii vinovați….nu altii…..
Ne trezim dimineața. Ne bem ceaiul sau cafeaua, care au același gust. Ne trăim zilele, mai monoton sau mai ritmat. Ascultăm aceleași piese la radio. Gândim aceleași dorințe și ne este dor de aceiași oameni. Rătăcim sub același cer. Ne iubim din aceleași motive. Trăind această repetare continuă în viața reală, ne refugiem în vise. Noaptea visăm ceea ce nu avem dimineața și nici ziua. Și atunci, suntem ceea ce trăim sau suntem ceea ce visăm?Timpul nostru e suma tuturor clipelor pe care le trăim. Viața noastră e suma tuturor momentelor pe care le avem. Noi suntem suma tuturor oamenilor pe care i-am iubit sau care ne-au schimbat. Uneori însă până și noi suntem depășiți de emoții pe care nu am reușit să le trăim în timp și nici să le transformăm în dragoste. Atunci visăm. Dorim în gând. Poftim în liniște. Și suma tuturor dorințelor e parte din noi.Suntem un tot întreg și totuși, suntem și fiecare bucată de amintire rămasă undeva în trecut. Suntem noi în realitate și suntem noi, în imaginația altora. Suntem aici și suntem acolo, în inima unor oameni. Și cineva e în inima noastră. Suntem plămada de momente din prezent, de gânduri și de vise. Și asta ne determină existența. Atunci când iubeşti un om, ai grijă de sufletul său, nu îl răneşti, si faci tot posibilul să fii alături de acel om, atât în clipele grele cât şi în cele mai frumoase, nu te laşi aşteptat… Şi iubeşti! Iubeşti cum ştii mai bine, cum poţi mai bine. Te străduieşti să demonstrezi prin fapte ceea ce mărturiseşti prin cuvinte. Ai încredere în acel om şi îi oferi pe cineva în care să aibă, la rândul său, încredere. Respecţi acel om şi îi dai motive să te respecte înapoi. Iubirea nu e chiar o joacă de copii pentru că, la final, ai putea strica ceva care să rămână defect pentru totdeauna. Cu sufletele celor dragi nu e de joaca. Când iubeşti, nu cauţi scuze, nu spui că îţi pare rău dacă nu îţi pare rău, dacă ai fi putut să fii prezent atunci când trebuia şi totuşi ai preferat să stai departe şi să te laşi aşteptat. Atunci când iubeşti, iubeşti şi atât! Fără dar, fără poate, fără ocolişuri şi fără să aştepţi vreo răsplată înapoi. Oferi iubire cum poţi şi cum ştii mai bine pentru că, uneori, viaţa ne ia ceea ce nu putem aprecia şi nu ne mai dă înapoi acel ceva nici după ce am învăţat cât de important este. Vezi .… Cel mai urât lucru pe care i-l poţi face unui om este să îi răneşti sufletul. Pentru orice altceva te-ar putea ierta, dar nu şi pentru asta! Tu poate nu ştii, dar… Unii oameni rămân cu sufletul frânt şi inima distrusă toată viaţa. Unii oameni nu se pot vindeca după ce le-au fost rănite sufletele. Iar cel mai rau lucru, după ce ţi-a rănit cineva sufletul, este ca si tu la randul tau sa ranesti sufletul la alţi oameni. Şi ei te-ar putea răni. Şi ei te-ar putea minţi. Şi ei ţi-ar putea crea iluzii. Dar ei te iubesc…te iubesc cu toate imperfectiunile tale, cu toate toanele si momentele tale rele, care de fiecare data aproape se resfrang asupra lui…pentru ca el este langa tine….este cel ce incaseaza…este omul de sacrificiu, iar el alege sa-ti caute scuze intotdeuna….nu sa te acuze.. Ar trebui să avem mai multă grijă cu sufletele oamenilor care ne iubesc, într-o zi i-am putea răni, iar ei s-ar putea schimba pentru totdeauna.Iubirea inseamna sa accepti faptul ca celalalt este diferit. Si nu trebuie sa se simta vinovat pentru asta…nu trebuie sa ii fie frica…!!
Iubirea e făcută din puțin. Din ieri, din azi și din mâine. E făcută din fiecare clipă petrecută împreună, bună sau rea. Noi suntem făcuți din iubire. Dar iubirea mai e făcută din noi? Uneori ne grăbim prea mult și cu toții știm că graba strică treaba și că ar trebui să luăm totul pas cu pas, să ne concentrăm pe fiecare zi, nu doar pe ceea ce va fi pentru că viața e făcută din ziua de azi în mare parte. Iubește-mă azi. Poate că m-ai iubit și ieri, dar nu o să pot trăi prea mult cu o iubire din trecut. Poate mă vei iubi și mâine, dar nu îmi place să mă amăgesc, vreau să văd faptele întâi, să mă conving. Așa că tu iubește-mă cel mai bine azi. Dă-mi motive să te țin de mână și să te sărut cu dor de fiecare dată, în fiecare zi.Și nu mă întreba dacă te iubesc, fă-mă să te iubesc. Nu mă întreba dacă vreau, fă-mă să vreau. Nu îmi spune cum va fi ziua de mâine, arată-mi cum va fi. Nu mă amăgi. Nu mă minți. Fă-mă să te iubesc așa cum nu am mai iubit oferindu-mi motive, nu doar promisiuni.Pentru că voi fi mereu ceea ce vei trezi în sufletul meu. Voi fi mereu un răspuns la ceea ce îmi ești tu. Hai să construim totul pas cu pas, zi de zi, fără să ne gândim prea mult la ce va fi. Hai să ne oferim motive și gesturi, fapte și amintiri. Hai să ne fim. De multe ori greșim amânând iubirea de pe azi pe mâine, iar aceste amânări nu fac decât să îndepărteze doi oameni. În iubire nu poți compensa pe parcurs. Degeaba oferi mai târziu dacă nu ai oferit când trebuia. Alege bărbatul care se folosește de putere și senzualitatea pentru a se apropia de mintea și sufletul tău.Alege bărbatul care dimineața te sărută înainte să te trezești. A cărui degete se împleticesc cu ale tale, ale cărui buze îți sărută pleoapele și îți mângâie părul.Îndrăgostește-te de cel care știe că și bărbații plâng, iar uneori îi este frică. Este normal să te aperi de iubire, de singurătate, să ai frica de a pierde. Alege bărbatul căruia nu-i este teamă să te țină la pieptul lui atunci când vine furtuna, care știe că atingerea lui e o forță puternică pentru a alunga norii.Fii adorată de bărbatul care îți acceptă defectele, care-ți împletește părul, care îți sărută fiecare părticică a corpului și-ți atinge fiecare cicatrice. Alege bărbatul care te face să te simți în siguranță.Bărbatul care are timp să vorbească despre tainele universului. Bărbatul care se poate mira că stelele au nevoie de întuneric ca să strălucească, care vrea să cunoască istoria din adâncul inimii tale. Fii cu bărbatul care nu are frică, care este liber, fără griji și chiar nebun; cu cel care trăiește fără reguli, care oferă atenție doar lucrurilor importante.Alege bărbatul care nu înțelege de ce lumea trăiește după legi nescrise și așteptări sociale. Alege-l pe cel care este gata să treacă peste încercări ca să ajungă la inima ta. Bărbatul care vrea să afle adevărul fără a-i fi teamă de ce va descoperi.Îndrăgostește-te de bărbatul care își asumă responsabilitatea pentru gândurile, cuvintele și faptele sale.Bărbatul care nu-și vede greșelile ca pe niște defecte, ci le crede niște lecții pe care trebuie să le învețe. Alege bărbatul care nu vrea să te schimbe.
Nu vei ști niciodată ce crede omul tău despre tine până nu îl vei găsi pus pe ceartă. Abia atunci vei înțelege cum este el și cât de mult ține la tine. Îți vei da seama dacă e dispus să te accepte și în momente de nesiguranță, sau e gata să fugă pe ușa din spate. El va fi deschis sau supărat. El te va asculta sau te va respinge. El va iubi sau va reproșa.Nu sunt nepotrivite certurile în relație. După ele de fiecare dată vine un moment important: fie te convingi încă o dată că ții la omul tău și vrei cât mai repede să te împaci, fie îți dai arama pe față și recunoști că mai nimic nu vă leagă. Să trăiască momente de fericire împreună pot mulți, uite să le trăiască și să le treacă constructiv pe cele mai încordate pot doar cei care se iubesc cu adevărat. Cei care știu cât de mult contează omul de alături. Cei care au suficientă înțelepciune ca să depășească neînțelegerile și suficientă dragoste ca să le acopere cu recunoștință. Pentru că una e să trăiești împreună și alta e să construiești o lume ce se împarte la doi. Zi de zi. An de an.Până nu te cerți cu omul care crezi că te iubește, nu vei ști dacă asta e iubire sau deprindere. Pentru că dragostea vine la pachet cu înțelegerea, cu aprecierea, cu devotamentul, iar astea contează atât de mult în momente mai tensionate. Trebuie să știi cum să-i spui celuilalt că ceva nu-ți place. Trebuie să poți să accepți ceea ce ți se reproșează. Să vezi unde nu merge și să corectezi. Asta fac cei care iubesc. Restul transformă certurile în circ. Nu e suficient să oferi săruturi și îmbrățișări. E important și să vezi ce reacție are omul drag atunci când nu are chef să ți le ofere. Ce crede el despre tine atunci. Care sunt primele cuvinte ce vin spontan în momente de ceartă. Pentru că ele sunt cele mai sincere cuvinte. Asta nu înseamnă să organizezi o ceartă ca să vezi cum este el atunci, asta înseamnă să observi și să înțelegi atunci când va fi acea ceartă.E adevărat, până nu te vei certa o dată cu el, nu vei ști ce crede cu adevărat despre tine. Unii trăiesc dragostea pentru alții și de dragul altora. Unii își amestecă viețile fără a-și amesteca și sufletele. Uită că într-o relație iubesc doi și tot doi sunt fericiți. Uită că în fiecare zi trebuie să construiești și tot în fiecare zi trebuie să-ți pese. Uită că ceea ce simți nu întotdeauna e la fel cu ceea ce trăiești. Apoi într-o zi își aduc aminte și lasă. Lasă în urmă niște amintiri pe care nu le-au dorit, momente ce nu le-au aflat gustul și-un om pe care nu l-au iubit niciodată. Sau l-au iubit prea mult și au suferit pe măsură. De asta unele despărțiri se lasă cu lacrimi și neînțelegeri. Ea plânge că pleacă, deși ar vrea să rămână. El nu înțelege de ce, deși răspunsuri sunt câte vrei. Și atunci dragostea va face loc regretelor. Multor regrete. Dar și unui miros plăcut de libertate. Ea va găsi putere să plece, chiar dacă periodic va dori să revină la pieptul lui, chiar dacă îi va fi dor. Va ști însă că așa a fost cel mai bine. Că doar așa va putea oferi o șansă adevăratei iubiri.Uneori, bărbați sau femei, plecăm de lângă omul drag la timp, doar pentru a nu-l transforma în motiv de ură. Ne deprindem, ne atașăm, ne regăsim uneori, susținem oricând, dar nu iubim. Sau prea mult iubim și suntem tratați cu indiferență. Dragostea mereu are nevoie de reciprocitate, altfel se transformă în suferință. Altfel doar unul iubește și celălalt rănește. Și în nici o relație acest lucru nu a fost de bun augur. Unii s-au deprins să distrugă ceea ce omul de alături construiește. Unii s-au atașat prea mult ca să mai spună nu. Unii trăiesc cu fericirea omului de lângă, chiar dacă ei sunt o viață nefericiți. De multe ori rămân. De multe ori lasă. Dacă rămân, suferă. Dacă lasă, le este dor. Mi-e dor te tine, să știi. De gura ta, de ochii tăi. De tine rece și goala, sau calda și tăcuta. Mi-e dor de tine fericita. de tine tandra…. mi-e dor. Mi-e dor de cine erai…… Mi-e dor de liniștea și tăcerea ta….Mi-e dor…
Ne îndrăgostim nebunește de cineva. Apoi ne confruntăm cu realitatea. Răceala sau indiferența celuilalt ne fac să ne retragem într-o lume a noastră, tristă și singură. Atunci ne dezamăgim iremediabil în acel om pentru care am fi făcut orice. Devenim umbre ale trecutului, umbre ale vântului care ne poartă prin locuri pline cu amintiri. După un timp însă, ne îndrăgostim iar, fiind siguri că de data asta va fi diferit. Și povestea se repetă cu exactitate.Nu ne dăm seama atunci, dar anume dezamăgirea ne face mai puternici și mai atașați de oameni. Corect, uneori de oameni nepotriviți, dar pentru asta sunt lecțiile de viață. Călătorim într-o lume plină de iluzii și regrete, până vine acel cineva și ne alungă iluziile cu o îmbrățișare. Și ne contopim sufletul cu sufletul celuilalt. Și suntem fericiți. Restul nu e decât o goană după frumos, după plăceri și necunoscut. Zadarnic.Trebuie să știi când să te oprești, ca să nu te lovești puternic de realitate. Trebuie să simți oamenii, ca să-i poți alege pe cei potriviți. Trebuie să lași de la tine uneori, ca celălalt să-ți înțeleagă dragostea și să rămână. Lucrurile nu se lasă în voia sorții. Dacă faci asta, riști să te dezamăgești de fiecare dată și să regreți că ai cunoscut acești oameni. Nu este corect! Învață din mers să alegi, învață să prețuiești și să-ți respecți lumea proprie, ca să poți iubi și accepta lumea altuia.Dacă aș spune că sunt unul dintre cei mai rigid emoțional bărbați de pe Planetă? Că m-am închis în mine, încerc din răsputeri să evit conflictele și să nu îmi asum responsabilități? Ce ar fi dacă în tentativele mele de a remedia o problemă, întotdeauna o să îmi învinuiesc partenera? Dacă aș căuta imperfecțiuni la partenera mea ca să încetez să mai fim împreună? Aș mai fi demn de o relație?Cu siguranță unele persoane vor răspunde afirmativ. Cu atât mai mult, există femei care continuă să aibă o relație cu acest gen de bărbați. Unele chiar se căsătoresc cu ei.Femeile care sunt în relație cu astfel de parteneri fie nu le observă imperfecțiunile, fie le neagă, fie se văd în calitate de salvatori pentru bărbații lor. Însă, în calitate de salvator, femeia se torturează atât pe sine cât și pe iubit. Pentru a evita suferința într-o relație, trebuie să încetezi să faci următoarele lucruri: Să aștepți ca partenerul tău să coincidă așteptărilor tale.Dacă încercă să îl faci pe partener să devină ceea ce nu este, inevitabil te vei dezamăgi. Învață să depistezi când merită să speri în legătură cu o schimbare și când nu. Cu siguranță vrei ca persoana iubită, alături de tine, să își descopere și folosească întregul său potențial. Câteodată însă, anume această presiune asupra partenerului distruge totul. Să crezi că schimbarea partenerului va duce la schimbarea relației voastră.Este o greșeală să crezi că într-o zi partenerul tău va avea o revelație, va conștientiza toată iubirea pe care o simte față de tine și va iniția o serie de acțiuni pentru a îmbunătăți relația.Problema este că speranța nu rezolvă nimic. Doar cu speranță nu obții fericire, în același mod ea nu îți poate repara relația. În final, vei simți doar dezamăgire și involuntar te vei poziționa în ipostaza de victimă.Să îl ajuți când el nu cere acest lucru.Ai auzit cândva despre femeile care au încercat să își vindece partenerul de alcoolism? Acest lucru este imposibil. Chiar dacă el va înceta să nu bea o perioadă, el se va simți impus să renunțe, nu o va face din propria dorință. Unica soluție pentru această persoană este să își dorească personal să se vindece.Dacă un bărbat nu cere ajutor, înseamnă că el nu simte nevoia să te implici. Tratează-l în modul corespunzător unui matur. Când el va simți necesitatea unui sprijin, el se va dresa. Dacă vei încerca să îi impui ajutorul tău, el va percepe acest lucru ca pe o agresivitate.
Ne gândim oare cum câteva cuvinte pot să rănească profund o persoană dragă? Cât de conștienți suntem că unele cuvinte devin imposibil de uitat? Suferința provocată de cuvinte uneori poate fi mult mai mare chiar și decât cea provocată de o durere fizică.Ne dăm noi seama că replicile tăioase adresate frecvent în adresa unei persoane iubite pot omorî pentru totdeauna iubirea?Ce cuvinte rănesc cel mai mult?”Nu îmi pasă” – Sunt niște cuvinte foarte supărătoare. Înseamnă că ești absolut indiferent. Acest lucru este inadmisibil într-o relație unde două persoane țin una la alta. Nu există nimic mai rău decât nepăsarea. Înainte de a spune aceste cuvinte, gândește-te cum te-ai simți tu dacă le-ai auzi de la o persoană pe care o iubești.”Strânge-ți lucrurile și pleacă” – Ești cu adevărat pregătit ca persoana iubită să își facă bagajele și să plece? Îți poți imagina viața fără ea? Ești conștient că ea poate să plece odată pentru totdeauna? Dacă nu ești pregătit pentru consecințe, nu spune niciodată acest cuvinte.”Fă ce vrei” – Demonstrează indiferența partenerului față de gândurile și sentimentele persoanei dragi. El nu încearcă să vorbească și să înțeleagă problemele tale, ci fuge de responsabilitate. Înainte de a spune aceste cuvinte, dă-ți seama dacă ești pregătit pentru ceea ce va urma. Ești sigur că vei fi de acord cu orice va decide persoana de alături?”Trăiește singur cu problemele tale” – Arată doar o nepăsare totală față de sentimentele partenerului. În mod ideal, partenerului trebuie să îi pese de felul în care persoana iubită a procedat, de ceea ce influențat-o să gândească într-un anumit mod, ce a motivat-o să acționeze astfel.Dacă pe partener nu îl preocupă acest subiect, atunci mai putem vorbi despre iubire? Dacă partenerul spune aceste cuvinte, înseamnă că el nu este în stare să soluționeze problemele și dificultățile unei relații.”Este vina ta că am procedat în acest mod” – Dacă întotdeauna îl vom considera pe partener responsabil pentru orice conflict, atunci relația niciodată nu va funcționa.Trebuie să înțelegem că în orice conflict nu există doar o singură persoană vinovată. Dacă întotdeauna vei căuta motive să îți învinuiești partenerul, atunci vei distruge atât dragostea în relație, cât și liniștea ta interioară. Recunoscând greșelile tale, îți demonstrezi că ții la tine.”Nu trebuie să îți explic de ce m-am supărat, trebuie să îți dai singur seama” – Este aproape imposibil să îți dai seama de ce s-a supărat o altă persoană, pentru că noi interpretăm totul subiectiv, sub influența propriilor temeri, opinii și credințe.
Nu ai nevoie de un bărbat care să-ți fie alături doar când ești bine. Nu ai nevoie de o femeie care să te iubească doar când ai totul. Dragostea până la urmă nu înseamnă doar săruturi, orgasme și țineri de mână. Mai e încredere. Mai e devotament. Mai e testul din fiecare zi pe care conștient îl treci. Nu e neapărat să înșeli, să minți sau să trădezi un ideal comun ca să faci un om să se îndepărteze. Să rupi o relație. Felul în care percepi viața alături de cineva te schimbă, cum schimbă și deznodământul unui sentiment. Felul în care iubești îl vezi cu adevărat în două momente: când ți-e tare bine și când omului de alături îi e foarte greu. Restul sunt doar momente.Devotamentul unei femei îl vezi când bărbatul nu are nimic. El are aceeași dragoste pentru tine, aceleași mâini puternice care să te strângă în brațe, aceeași încredere pentru ziua de mâine. Nu mai are portofelul plin, trece printr-un moment mai greu, îți explică asta. Dacă îl vei iubi, vei rămâne. Ba mai mult, îl vei susține, vei căuta să vii cu soluții, cu încrederea că totul va fi bine. Dacă vei fi una din delicatele care vor selecta fericire, avuție și putere la un bărbat, vei reproșa. Sau vei trăda. Sau vei pleca. Dragostea de genul alintări, zâmbete și momente frumoase o poate trăi oricine. Să trăiești știind că cel de alături nu-ți poate oferi totul, mai ales că ești fată de bani gata și e trist dacă nu mergi azi cu mașina, e mai greu.Devotamentul unui bărbat îl vezi când acesta are totul. Nu poți să iubești și să urăști în egală măsură un om. Nu poți să te îndrăgostești, să trăiești cu toată ființa un sentiment, să vrei cât mai aproape fericirea ta și apoi să-ți fie silă de prezența lui. Dragostea și ura sunt două stări cu care nu trebuie să te joci și pe care nu le simți în același timp pentru cineva. Trebuie să treacă ani de zile și sute de încercări de a repara lucrurile ca să poți să urăști un om, indiferent dacă te-a făcut să suferi din prima sau mai târziu. În schimb, poți să te dezamăgești mai repede decât ai spune te iubesc și ai trăi un moment de sinceritate. Omul drag pe care odată îl admirai poate deveni un necunoscut cu două fețe, capabil să trădeze, să înșele, să uite.De la dragoste până la ură e cale lungă. De la încredere la pierderea ei e o aruncătură de băț. Cel care iubește cu adevărat va fi dezamăgit de omul de alături, dar va încerca să refacă totul așa cum era odată. Va ierta de zeci de ori, se va minți pe el că va fi bine, că celălalt se va schimba, va aduce argumente de ce merită să meargă ambii mai departe și nu va ceda. Pentru că încă va iubi. Din dezamăgire nu iubești mai puțin, doar înțelegi că nu iubești pe omul potrivit. Din lipsa încrederii nu iubești mai puțin, doar înțelegi că se putea mai bine, mai frumos, că ceva a fost în plus și altceva în zadar. Așa că ura nu e aproape de dragoste. Oamenii care spun că urăsc pe cel care l-au iubit fie mint, fie nu au iubit niciodată. În rest, dragostea rămâne, ea trece dincolo de indiferență, chiar și dincolo de călcat în picioare.Poți să fi dezamăgit de cineva. Atât de mult, cât să nu mai vrei să îl vezi niciodată. Dar asta nu înseamnă că nu îl vei mai iubi. A doua zi îți vei da seama că tot pe el vrei să îl strângi în brațe și tot la pieptul lui vrei să fii. Doar că uneori deja vezi cu alți ochi omul de alături. Nu mai e tandrul de altădată, nu mai e bărbatul grijuliu, nu mai e cel care te făcea fericită. Te dezamăgești și uneori sentimentul ăsta trece dincolo de absurd, cât să ajungi să te învinuiești pe tine. Ajungi să te urăști pe tine pentru ceea ce ești și pentru cât de slabă, dominantă și neputincioasă ai devenit. Dar nu il urăști pe el. Asta e imposibil, pentru că ai de demonstrat că se merită, pentru că ai de alergat din urmă, ai de luptat pentru ceea ce nu mai recapeți. Atunci de la dragoste la ură e mult. E luptă. E dorință. E speranță. Este el.Cică de la dragoste la ură e doar un pas. Greșit, un pas este de la admirație la dezamăgire. Iar de la dragoste la ură sunt sute de încercări să schimbi totul. Ce te opreste sa vrei….sa incerci ????
Când ne vom da seama de lucrurile care contează cu adevărat în viața noastră? Când nu ne vom mai grăbi așa mult? Când vom da mai multă atenție momentelor care ne fac fericiți, persoanelor care ne iubesc cu adevărat și își doresc să petreacă mai mult timp cu noi? Când nu ne vom mai grăbi să alergăm prin timp, printre oameni, printre sentimente, prin noi? Trăim în secolul vitezei, ne grăbim să facem totul. Nu mai avem timp pentru nimic, nici pentru noi, nici pentru cei dragi nouă, ne grăbim să mai trăim cu adevărat momentele din viața noastră. Ne grăbim să ne maturizăm, ne grăbim să facem cât mai mulți bani, neglijând persoanele care ne iubesc cu adevărat și momentele frumoase care se petrec zi de zi în jurul nostru. Ne grăbim mereu, de unde atâta grabă?Până la urmă nu luăm nimic cu noi în mormânt, nici bani, nici mașina și casa frumoasă,neglijându-i pe cei care te iubesc cu adevărat și neglijând momentele frumoase din viața ta. Iei în mormânt doar clipele frumoase pe care le-ai trăit cu cei dragi ție dar din cauză că ai fost prea grăbit să le trăiești cu adevărat vor fi prea puține. Când vei ajunge la finalul vieții tale îți vei da seama că viața a fost doar un moment, o clipă, te-ai grăbit prea mult și nu ai avut timp de nimic și nimeni. În fuga ta continuă prin lume, ai uitat să te oprești o clipă și să petreci mai mult timp cu oamenii care te iubeau.De ce? Suntem oameni, ne place să judecăm fără să cunoaștem cu adevărat pe cineva, ne place să punem etichete, să facem comparații între noi. Că unul este mai frumos, că unul este mai deștept, că unul este mai introvertit, că celălalt este prea extrovertit etc.Dar până la urmă, nimeni nu are dreptul să ne judece viața, pe noi ca persoane, greșelile noastre, alegerile noastre, felul cum arătăm sau sentimentele noastre. Până la urmă cine suntem noi să-i judecăm pe alții? Să le judecăm alegerile, viața, felul cum arată. Suntem noi cumva perfecți? Uită-te în oglindă și judecă-te mai întâi pe tine, apoi judecă-i pe ceilalți. Viața este atât de scurtă și totul se schimbă răvășitor de repede, de la o zi la alta. Viața ți se poate schimba în orice clipă, moment, oricând poți lua o decizie greșită și să o iei pe o pantă în jos.Alegerile proaste se ivesc la orice colț de stradă, oricând poți fi judecat pentru alegerile tale. Trăim în lumea în care mai mult judecăm, comparăm decât să ne trăim propria viață. Ajungi să trăiești cu adevărat când realizezi că viața ta este în primul rând despre tine, atunci când îți trăiești propria viață fără să-ți pese de viața altora. Trăiește frumos, fii mândru de tine, vezi-ți doar de viața ta, de alegerile tale, fii sincer cu tine, cu ceilalți. Alegeți prietenii cu grijă, oamenii din jurul tău, îndepărtează-te de oamenii care te judecă pentru orice alegere, pentru tot ceea ce faci. Oferă prioritate în viața ta oamenilor care te iubesc si te sprijină pentru ceea ce ești, pentru defectele tale, pentru greșelile tale, oamenilor care nu te judecă pentru lucruri mărunte, oamenilor care te fac să fii mai bun, împlinit cu tine. Viața este…… viața ta este doar despre tine…pentru cel/cea pe care il/o iubesti si te iubeste niciodată despre ceilalți. Nu scrie si nu permite altora sa scrie cartea vietii voastre, scrie aceasta carte cu si alaturi de cea pe care o iubesti ! Scrieti impreuna cartea voastra !!! Suntem ceea ce iubim. Suntem ceea ce prețuim. Suntem ceea ce păstrăm alături de noi. Și dacă nu păstrăm pe cine-l dorește cu adevărat inima, plângem. Zilele se fac nopți și nopțile se fac ore de suferință. Și asta pentru că într-o zi din trecut nu am făcut alegerea corectă. Ne îmbătăm cu visuri efemere și nu ne pasă de consecințe, până în clipa imediat următoare, când înțelegem că de fapt visurile erau departe și tot ceea ce trebuia să facem era să prețuim omul de lângă noi….omul care ne iubeste neconditionat, asa cum suntem…….
Știi că nu ești o novice în dragoste. Știu că-ți pare rău de momentul când ai provocat durere cuiva. Știu că simți vină și rușine, pentru că nu ai profitat de șansa ta. Că nu ai recunoscut la timp dragostea față de cel ce la randul lui te iubeste neconditionat. Că nu ți-ai recunoscut sentimentele.Te simțeai responsabilă de acea decizie, simțeai un disconfort care nu-ți plăcea.Adevărul e că unii dintre noi preferă să regrete o viață, decât să simtă acest disconfort 20-30 minute, timp în care discuți sinceri cu omul de alături, recunosti ca ai gresit….sau ii spui unde si cum a gresit.Preferăm ca cineva să nu știe de sentimentele noastre, pentru că ne temem să fim refuzați.Preferăm să fim corecți, decât să recunoaștem că în zadar am pornit această ceartă și am stricat relația cu cineva.Preferăm să trăim toată viața certați cu cel ce ne iubeste, cu rudele, cu cei mai buni prieteni, pentru că nu putem lăsa trecutul în urmă.Pentru noi este mai important să ne păstrăm decizia și să fim certați, decât să încercăm să iertăm.Anume asta și distruge relațiile bune – nu doar cele romantice, dar și cele de prietenie, de familie: EGO-UL NOSTRU! El este rădăcina tuturor problemelor noastre, a tuturor relațiilor destrămate.Deci mai bine e să lași ego-ul deoparte, pentru ca viața ta să fie mai bună.Adevărul e că ego-ul conduce totul.Îi permitem să distrugă tot ce este mai de preț și drag pentru noi. Îi permitem să construiască păreri false despre oamenii pe care nici nu-i cunoaștem cu adevărat.Se manifestă atunci când vrem să spunem omului drag despre emoțiile noastre sincere, dar brusc apare mândria și ne încurcă să facem asta.Acest lucru trezește încăpățânarea, atunci când știm că am rănit sufletul cuiva, dar nu putem să cerem iertare, pentru că el primul a început cearta.Acest lucru ne convinge că, dacă vom face primul pas, vom arăta slabi, vom fi controlați.Nimic nu este mai aiurea. Nu ne ajută în relație, în viață, nicăieri.Lasă ego-ul să plece. Vrem relații frumoase, vrem adevărate povești de dragoste, vrem o viață fericită, vrem prieteni buni alături. Atunci renunță la ego!Până la urmă, vrem și a doua șansă. Dar nu o vom primi, până singuri nu vom începe să oferim această șansă. Până nu vom face primul pas. Până nu vom renunța la ego. Oare este atat de greu sa il lasam?Iertarea este, de fapt, cea mai necesară în cuplu. Chiar dacă greșesc, oamenii se iubesc unul pe altul și luptă pentru a rămâne împreună în numele dragostei ce îi unește.Într-o relație este absolut necesar acest lucru, pentru că durerea este inevitabilă când ai profundă încredere în partenerul tău. Atunci când suntem îndrăgostiți, ne deschidem sufletele și devenim emoțional vulnerabili. Chiar și un cuvânt negândit sau urât ne poate răni.Dacă nu vrei să fii rănit, nu iubi. Dar dacă vrei o relație frumoasă, învață cum să ierți.În primul rând, gândește-te de ce îți este alături. Amintește-ți că singurul motiv pentru care sunteți împreună este faptul că te-a ales anume pe tine din miliardele de oameni de pe planetă.Asigură-te că realizezi și vorbești despre cât de mult apreciezi bunătatea pe care partenerul ți-o aduce în viața ta. Fii mai atent și ia în calcul rănile care-l determină să se comporte după cum o face.Exprimă-ți compasiunea față de calitățile sau comportamentul lui negativ. Ca partener, trebuie să-i cunoști cel mai bine rănile, pierderile și nesiguranța care-i provoacă acest comportament.Fă pace cu aspectele care nu pot fi schimbate. Înțelege că 70% din probleme nu se rezolvă pe parcursul unei relații. În loc să fii supărat pe partenerul tău, acceptă-l așa cum este.Dacă te reîncadrezi în relație, fă-o din bunătate. Dacă nu dorești să rămâi, pleacă de bunăvoie.Relațiile sunt pline de provocări. În povestea voastră, e de-ajuns să fii blânda!!!
Iulia si gandurile 