Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă. Indiferent ce faci în viaţă, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci. Sunt experienţe cărora nu le mai poţi supravieţui. După ele, simţi cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificaţie. Căci după ce ai atins limitele vieţii, dupa ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic şi aspiraţia obişnuită îşi pierd orice farmec şi orice seducţie. Cea mai mare glorie nu o dobândeşti atunci când nu eşti doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut. Atunci când cultivi momentul acum, îţi aminteşti în continuare lucruri din trecut, dar căutarea de sine s-a detaşat de această reamintire. Şi încă foloseşti viitorul, pentru chestiuni practice. Puterea dominantă a minţii, care este reţeta neîmplinirii, se risipeşte. Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată.Si atunci nu ai de facut decat un lucru….sa continui sa traiesti….si sa accepti …foamea….setea…durerea crunta de suflet….dupa……celalalt, dar sa fi pentru ea/el intotdeuna aici…..si azi….si maine…si azi…si maine…si ai grija sa stie ca esti si vei fi….AICI !!

• 

• 

A trăi este conflict şi chin, dezamăgire şi dragoste şi sacrificiu, răsărituri strălucitoare şi furtuni năpraznice. Am spus asta acum ceva timp şi astăzi nu cred că aş adăuga un singur cuvânt. A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nicio limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu găndeşti decât pentru a o face fericită; a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicţiile. Pentru a atinge împlinirea trebuie să cunoaştem lumea şi viaţa şi să facem apoi, în cunoştinţă de cauză, cele mai bune alegeri pentru noi. În procesul de cunoaştere ne vom lovi, ne vom împedica şi vom rămâne cu cicatrici. Şi ce dacă? Suntem vii şi uneori viaţa doare. Dar nu suntem laşi şi nu ne lăsăm doborâţi! Aşadar să nu ne temem de dureri, ele sunt prevestitoarele unor vremuri mai bune. Durerile sufleteşti ne spun că acum suntem în plin antrenament, că muşchiul creşte şi devenim mai puternici. Şi întotdeauna noaptea e cea mai neagră înainte de ivirea zorilor. Poate că în fiecare om, în fiecare zi, se frânge ceva; durerile sufletului pot fi imense, uneori fără vindecare, dacă nu ai un bun remediu. La ce bun obsesia lor, dacă toate aparţin trecutului? Noi trebuie să trăim numai prezentul. Durerea sufletească e liniştea unor sentimente rămase în amintire. În momentele cele mai sublime ale iubirii, ca şi în cele mai adânci probleme ale moralei, trebuie să ai în vedere două prescripţii: să nu minţi niciodată şi niciodată să nu provoci dureri sufleteşti. Fiecare sufera cat simte si mai ales cat intelege. Scopul tuturor actiunilor noastre este sa fim eliberati de suferinta si frica, si dupa ce am atins acest tel, furtuna sufletului se potoleste. Marea suferinta nu este frica de moarte ci frica de viata…..nenorocirea nu intra decat pe usa care i-am deschis-o…..!!!

• 

• 

Sunt momente in viata cand trebuie sa ne credem orbeste in intuitie. De aceea e asa important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele.Oamenii trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori castigam, alteori pierdem. Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se inteleaga iubirea. Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful.Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti. Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Prima senzatie cand incepi o calatorie este ca nu vei ajunge niciodata la capatul drumului. A doua este ca incepi sa te minti singur, parasit, zi si noapte te bate gandul sa renunti. Daca rezisti o saptamana, mergi pana la capat. Suferinta apare in momentul cand asteptam ca ceilalti sa ne iubeasca in felul dorit de noi, iar nu asa cum ar trebui sa se manifeste iubirea – liber, nestapanit, calauzindu-ne cu forta, impiedicandu-ne sa ne oprim…Oamenii sunt tristi deoarece sunt prizonieri in povestea lor personala.Toata lumea crede ca obiectivul vietii acesteia este sa urmezi un plan. Nimeni nu se intreaba daca acest plan este al lui sau a fost creat de altcineva…….dar nimic nu ne impiedica sa visam si…..sa credem ca se va intampla……..!

• 

Viata este o umbra trecatoare, un biet actor care se impauneaza si se agita atat timp cat e pe scena si despre care, apoi, nu se mai aude nimic. Viata este atat de frumoasa, incat moartea s-a indragostit de ea, o dragoste posesiva care insfaca tot ce poate. A trai inseamna sa simti si sa gandesti, sa suferi si sa te bucuri. Orice altfel de viata inseamna moarte. Cand iti scrii cea mai frumoasa pagina in cartea vietii tale, soarta cu vesnica ei ironie varsa cerneala peste foile care urmeaza…. Viata este o succesiune neintrerupta de situatii neintemeiate. Viata seamana cu o poveste, ceea ce importa nu e lungimea ei, ci valoarea ei. Ironia suprema a vietii este ca nimeni nu iese din ea in viata. Construieste-ti propriile tale visuri sau altcineva te va angaja ca sa le construiesti pe ale sale. Oamenii sunt suflete cu aripile crescute inauntru. Ce este viata? Viaţa este un tablou care respiră…..un ţipăt între două tăceri….. este o serie continuă de despărţiri…..nu este decât gândire.…..este un joc al nebuniei……este tranziţie, de la nimic spre infinit……e jocul care trebuie jucat…….e un risc……este o cetate fără ziduri……nu-i decât o suflare.Ceea ce contează în viaţă nu este simplul fapt că noi am trăit. Diferenţa pe care noi am făcut-o în vieţile celorlalţi este ceea ce va determina semnificaţia vieţii pe care am dus-o.Am trait frumos? Am stiut sa traim?……sunt doar doua din intrebarile la care noi doar credem, ca stim raspunsurile…….dar cei ce vor putea spune cum noi am trait…..sunt cei ce ne-au cunoscut….si vor putea spune doar dupa ce noi ne vom sfarsi calatoria pe acest taram…..dar din pacate raspunsurile vor fi prea tarzii pentru noi.Sa ne traim viata……

Comentarii

• Iulya Martin Buna dimineata!Mda,,,,chiar asa,

• 

• 

Pentru ca suntem de multe ori prinsi in cotidianul vietii, uitam sa ne oprim pentru o secunda si sa gasim frumusetea vietii, astazi am simtit sa scriu cateva randuri care sa te readuca in prezent si sa te inspire sa traiesti frumos, cu bucurie si prezenta.Mi s-a demonstrat de nenumarate ori ca viata mi se prezinta ca fiind plina de frumuseti atunci cand privesc cu iubire tot ceea ce ma inconjoara.Daca viata ta de zi cu zi este plictisitoare, nu o invinovati.Invinovateste-te pe tine ca nu esti indeajuns de poet ca sa-i gasesti bogatia.Bineinteles, nu este necesar sa ne invinovatim, ci sa ne deschidem, pentru ca de noi depinde sa descoperim magia fiecarei zile. Porneste fiecare zi cu intentia de a descoperi frumusetea din lucrurile mici ale vietii, dar care ne aduc atata insemnatate.Vei vedea ca pe masura ce vei face acest lucru, inima ta se va umple de iubire si de recunostinta. Ceva profund se va petrece inauntrul tau. Modul in care vei incepe sa privesti viata te va face sa fii intotdeauna bucuros pentru o noua zi. Vei intampina necunoscutul cu uimire si inocenta, in loc sa fii speriat de el. Faptul ca ne este teama de necunoscut, ne face sa pierdem magia pe care acesta o poarta cu el. In schimb, atunci cand inlocuim teama de necunoscut cu intentia de a explora, de a ne descoperi pe noi insine si insasi viata intr-un mod mai profund prin tot ceea ce traim, vom regasi inauntrul nostru o imensa bucurie, o conexiune plina de iubire cu tot ce ne inconjoara.A intampina viata cu inima deschisa, cu recunostinta, cu inocenta unui copil, cu bucurie in privire si cu iubire in suflet, asa ne oferim sansa sa descoperim frumusetile vietii chiar si in ceea ce ar parea ca este obisnuit.Cand privim cu iubire, nimic nu este obisnuit. Ci sacru. Miraculos de frumos. Cum sa ramai suparat cand e atata frumusete in lume…. Te invit sa fii indeajuns de curios incat sa descoperi aceasta frumusete in fiecare zi… Traiti frumos……

Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profunda emotie a inimii umane exprimata in solutie chimica. Este un extract concentrat, este produsul final al caderilor si al suferintelor. Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe panza emotiilor. Ele sunt portretul celor mai adanci aspiratii umane. Iubirea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii , ci însăşi Iubirea ….. dansând dintr-o inimă în alta. Cand iubim, intotdeauna ne straduim sa devenim mai buni. Cand ne straduim sa devenim mai buni decat suntem, totul in jurul nostru devine mai bun…… Nu iubesti pe cineva pentru ca este perfect, il iubesti in ciuda faptului ca nu este ! ”Cauti persoanele care sa te iubeasca nu in ciuda defectelor si vulnerabilitatii tale, ci datorita lor. Suntem cu totii putin ciudati. Si viata este putin ciudata. Iar cand intalnim pe cineva a carui ciudatenie este compatibila cu a noastra, creem cu el o conexiune si o ciudatenie mutual satisfacatoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevarata. În iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate, dintr-un nimic se naște un colos……….. A iubi nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi amandoi in aceeasi directie. A iubi înseamnă să te angajezi fără garanţie, să te dăruieşti în totalitate în speranţa că iubirea ta va produce iubire în persoana iubită…… iubirea este o forţă. Nu este un rezultat; este o cauză! Dragostea este triumful imaginaţiei asupra inteligenţei….. este dorinţa de a contribui la fericirea celuilalt….este puterea de a atinge imposibilul. Iubirea este o fiinta salbatica. Cand incercam sa o tinem in frau, ne distruge. Cand incercam sa o inchidem, ne inrobeste. Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura. Si totusi suntem meniti sa iubim si sa fim iubiti…deci nu trebuie sa ne temem de iubire ! O putem face pur si simplu, fiind la randul nostru…puri…si…simpli!